Irene Cara

   Irene Cara s-a născut pe 18 martie 1959, în vestitul cartier Bronx din New York . Tatăl său, Gaspar Cara, a fost de origine portoricană, iar mama, Louise, a fost cubaneză, dar erau stabiliţi legal în SUA. Cara mai are două surori şi doi fraţi. La vârsta de trei ani, Irene Cara a fost una dintre cele cinci finaliste pentru concursul "Little Miss America”. A început să cânte la pian "după ureche", însă nu pentru mult timp, pentru că ea a inceput să studieze serios muzica, actoria, şi dansul. Şi-a început cariera artistică de mic copil, graţie unei emisiuni de televiziune în limba spaniolă, unde apărea cântând şi dansând. Avea apariţii regulate pe un program educaţional, PBS Electric Company, unde au jucat Bill Cosby, Rita Moreno, şi Morgan Freeman. Prima apariţie pe piaţă a fost cu înregistrarea unui cântec, în limba spaniolă, după care a urmat un album de Crăciun, în limba engleză. Totuşi, cel mai important eveniment al copilăriei sale a fost consemnat odată cu apariţia într-un concert dedicat lui Duke Ellington, în care au mai fost Stevie Wonder, Sammy Davis, Jr., şi Roberta Flack.
   Notabile au fost şi apariţiile sale pe Broadway, unde a compărut într-o serie de musicaluri, dintre care „Ain't Misbehavin', The Me Nobody Knows” a fost recompensat cu un premiu Obie. Să mai amintim Maggie Flynn, unde a fost alături de Shirley Jones şi Jack Cassidy, sau Via Galactica cu Raul Julia. Nici în televiziune Irene Cara n-a fost ocolită de succes, astfel că rolurile dramatice interpretate în două mini-serii remarcabile - Roots: The Next Generations şi Guyana Tragedy: The Story of Jim Jones - au răsplătit-o cu recunoaşterea internaţională, iar în 1976, publicaţia lui John Willis (Screen World), volumul 28, Cara figura pe lista celor mai promiţători actori ai noii generaţii.
   Marele său succes şi, implicit, totala recunoaştere a valorii sale artistice s-a consumat în anul 1980, odată cu apariţia în filmul regizat de Alan Parker:: Fame. Iniţial, Irene Cara a fost aruncată în luptă ca dansatoare, dar producătorii David Da Silva şi Alan Marshall precum şi scenaristul Christopher Gore au fost impresionaţi de vocea ei, fapt ce a făcut ca rolul Coco Hernandez, interpretat de Irene, să fie rescris într-o nouă dimensiune valorică. Mai multe piese de pe coloana sonoră a filmului au intrat în topurile internaţionale, iar albumul editat cu aceste piese a fost unul de multi-platină şi, mai mult decât atât, s-a lăsat şi cu o nominalizare la Oscar. A fost prima dată când două piese din acelaşi film, în interpretarea aceluiaşi artist, să fie nominalizate la aceeaşi categorie a premiului, ceea ce a făcut ca la gală, Cara să interpreteze mai mult de o piesă, iar în final, "Fame", scrisă de Michael Gore şi Dean Pitchford, să cucerească marele premiu.
   Se pare că Irene Cara a fost mai atrasă de cinematografie decât de cariera muzicală, din moment ce, după Fame, avea în derulare mai multe proiecte pentru micul şi marele ecran. În 1981 avea programat propriul său serial de comedie pentru canalul NBC (Irene), iar în 1983 figura în castingul pentru filmul DC Cab.
   În 1983, Irene Cara atins a atins vârful carierei sale muzicale cu piesa titlu pentru filmul Flashdance: "Flashdance ... What a Feeling", pentru care a colaborat cu Giorgio Moroder si Keith Forsey. Ceva mai târziu, Cara a recunoscut că a avut mari reţineri pentru colaborarea cu Moroder, dat fiind faptul că ea şi-a dorit să lucreze alături de Donna Summer. Piesa s-a transformat într-un imens succes internaţional, devenind hit pe toate meridianele şi pentru care premiile n-au contenit să-i fie decernate. Premiul Oscar pentru „Cel mai bun cântec” n-a mai fost nicio surpriză, după cum nici premiul Grammy pentru Best Female Pop Vocal Performance , Globul de Aur pentru cel mai bun cântec original sau American Music Awards pentru Best R & B Femeie Artist si Best Single pop al anului nu mai aveau forţa necesară să surprindă.
   S-a căsătorit la Hollywood cu cascadorul Conrad Palmisano în 1986, dar cinci ani mai târziu, în 1991, căsnicia lor a devenit istorie.

Discography

Studio albums

 1968 - Esta Es Irene
 1982 - Anyone Can See
 1983 - What a Feelin'
 1987 - Irene Cara presents: Hot Caramel

 Singles

 1980 - "Fame"
          -  "Out Here on My Own"
 1981 -  "Anyone Can See"
          -  "My Baby (He's Something Else)"
1983  -  "Flashdance... What a Feeling" from the Flashdance Soundtrack
          -  "Why Me"
          -  "The Dream (Hold on to Your Dream)" from the D.C. Cab Soundtrack
1984  -  "Breakdance"
          -  "You Were Made for Me"
1987  -  "Girlfriends"
1988  -  "I Can Fly"
1995  -  "Rhythm of My Life"
1996  - "You Need Me"
1997  -  "All My Heart"
2001  - "What a Feeling" (with DJ BoBo)
2006  - "Forever My Love"
2007  -  "Downtown"